sâmbătă, 14 aprilie 2012

Despre Practica de zi cu zi

Cei care au apucat să se însoare, vorbesc de bărbaţi, nu au cunoscut viaţa dar după asta nu urmează relaxarea ci practica.
Se spune în mod normal Viaţa de zi cu zi dar după titulatura mea vaţi dat seama că acest mod de exprimare este unul pervers care... de fapt şi atât. Aici nu este vorba despre o practică anume ci de Iubire. Dacă prin căsătorie nu aţi cunoscut iubirea desigur că  următorul pas nu este relaxarea ca şi cum gata am scăpat de căsătorie sau de fosta nevastă şi gata că nu este aşa - apar o serie de probleme ale minţii care nu dau linişte şi deci modalitatea de a evacua aceste gânduri nu este de a scoate pe uşă fosta nevastă sau să ieşiţi dvs. (se poate să vă lase pe drumuri şi deci speranţa de a regăsi pe altcineva nu prea mai există) ci este de a scoate din dvs. acele zaţuri care nu vă dau pace.
D. Gregorian Bivolaru spunea că să dai la o parte zaţurile şi asta însemnând toate zaţurile dar iată eu mă exprim mai lejer cu doar o parte din ele trebuiesc eliminate deoarece fără un oarecare zaţ nu poate avea soliditate sau şedere nici lichidul următor. Vorbind de cafea desigur dar şi apa lasă un zaţ.
Relxare, relaxare, vorbesc despre o stare psihică care e trasă a fi trăită mai mult decât simţită, dar este un cuvânt deja devenit bancar şi aş putea confunda această relaxare cu relaxarea fiscală, a deci era vorba de finanţe şi nu de bancă a da bun dar e tot una.
Deci ca să reiau o esenţă a ideii şi să spun că - criza care este că nu sunt două Huidu nui golan, este o criză a sistemului medical şi anume că:
- în principiu catalogul de produse medicale nu este întocmit bine, nu dai cancer uneia al cărui soţ vrea o amantă şi nu ştie cum să scape de soţie, şi nui dai handicap unui copil deoarece nu el sa născut singur,
- şi dacă acesta este fiece clar desigur că oamenii carei fac rău lui Badea vor fi izolaţi de la sinele medical şi catalogat ca atare acel om ca să se ştie diferenţa.
Aşa diferenţă nu e, cel sănătos zace bolnav că nu ştie ce are sau dacă are ceva, cel bolnav sau handicapat se crede grozav şi liber, dar este neputincios să ştie deoarece dacă ar şti nu ar jigni pe altcineva care diferă de el ci lar înţelege dar nu poate.
Vorbesc despre o specie anume de oameni născuţi la un moment dat şi mai sigur încă înainte de primul război mondial, care nu sunt oameni şi de fapt sunt vegetale sau inşi care există printre noi şi pe care iam adoptat crezând că aşa e bine să ne fie milă de ei dar din păcate se vede clar în România mizeria şi distrugerea sau lăsarea şi în lume starea psihică deplorabilă care este aşa ţi din timpuld.Ceauşescu dar noi ăştia ne vedeam de treabă că era şi nu ne intersa foarte tare ce fac inşii doar că le spuneam Comunişti fie că erau ei încadraţi sau nu întrun partid. Denumirea de partid sună frumos, sună a un grup organizat, sună a ceva conservator şi constant dar de fapt una era partidul şi alta munca şi ce era mai rău este că d.Ceauşescu credea ca şi noi că noi suntem uniţi dar nu eram, era o fantasmă, o utopie să încerci să dai vina pe cineva că de fapt trăind alături de nişte vegetale cu rangul de Om de Aur nu era pornit bine de la început.
Şi iată o altă lege a cursului de yoga şi anume Legea Începutului care spune că pentru a te însănătoşi, deja e tradiv să vorbesc despre a fi întrun început că de suntem bolnavi cu toţii şi o ducem pe picioare că nu ştim ce este şi nu ne dăm seama de diferenţa între a fi sănătoşi dacă am fost vreodată, eu da, şi a fi bolnavi, eu da - deci, legea spune că pentru a te însănătoşi trebuie să te duci la Izvor sau Izvoare şi chiar că d.Popa Valeriu spunea asta şi d.Gregorian Bivolaru vorbea doar despre Iubire.
Dacă vrei să retrăieşi alături de soţie o stare sau sentimente (logica mea spune că iată starea poate deveni sentiment prin severitate) pe care leai trăit sau simţit la începutul căsniciei este bine de şiut să îţi aduci aminte cum era la începutul relaţiei şi să poţi retrăi acele sentimente dar binenţeles alături de soţie şi printro terapie de cuplu adica amândoi să facă acest efort şi din voinţa amândoura. Dar dacă numai unul vrea şi asta că i sa năzărit sau aşa ia venit lui ideea şi aruncă doar pastila soţiei hai să încercăm să refacem căsătoria şi să ne amintim cum eram la începutul relaţiei iar apare un impediment şi anume că
Continuat azi 20 aprilie 2012 ora 18.40.
Voi arată implicaţiile mass-media în relaţiile de iubire ale unor oameni şi voi specifica cazul lui Oana şi Pepe.
Cu mult înainte de acest declin al familiei din România eu am spus că Pepe este fiul lui Antonio Banderas - şi dacă veţi citi celelalte articole ale mele veţi înţelege şi că nu este unicul caz de copil dat altei mame din vina unor asistente şi că situaţia este foarte gravă deoarece de copii din incubator nu se ocupă nici un cadru legal consimţit de o autoritate care să protejeze "Creaţia lui Dumnezeu". La urma urmei este o sfidare imensă faţă de legile divine să îţi permiţi să iei un copil de la mama sa şi săl repartizezi după buna voie altei mame că aşa vrei tu sau că consideri că aşa este mai bine şi că acel copil este o marfă ca oricare alt produs şi obiect.
În relaţia dintre mamă-copil, în primul rând, apar o serie de emoţii sau sentimente şi este un păcat destul de mare să îţi însuşeşti dreptul de a face altceva cu creaţia divină (datul său de la Dumnezeu) a unei Mame. În fond este inutilă religia sau Biblia în cazul ortodoxiei dacă în Creaţia Divină intervină omul şi deci o altă persoană decât mama şi tatăl acelui copil. Acest fapt denaturează complet, deci, datul sau menirea acelor părinţi şi prin prisma lor a copilului care lea fost repartizat de o asistentă şi evident are repercursiuni emoţionale de suferinţă (deci negative) asupra părinţilor şi copilului în relaţia dintre cei trei. De aici apar negaţiile, refuzurile, ignoranţa şi egoismul exacerbat la aceşti oameni, iar prezenţa întro familie a unui copil care nu aparţine biologic acelor părinţi determină ură şi violenţe sau divorţul acelor părinţi sau sărăcia şi abandonul copilului. 

{Azi 20 aprilie 2012 ora 6.50 introduc fraza faptului că sa petrecut un incident ieri, am văzut pe ecranul de la antena 3 a lui Mircea Badea şi anume o mamă şia ucis soţul sprijinită de copilul de 6 ani. Acest lucru se traduce astfel - tatăl trebuia demult să divorţeze sau săşi dea copilul la adopţii sau avea opţiunea de al lăsa pe stradă. Există situaţii în care divergenţa dintre tată şi mamă nu numai să apare ca urmare a lipsei educaţiei celor doi si a alegerii căsătoriei ca formă de compromis sau milă faţă de una dintre părţi probabil pentru un făt nenăscut încă cât şi pentru că copilul născut sau poate dat apară interesele mamei împotriva tatălui alegând pe Oedip deci o fantasmă ireală în locul tatălui care îl creşte sau îi oferă o locuinţă şi hrană individuală. În cazul lui pepe moliciunea corpului lui se datorează asupra viziunii că va avea un copil în accepţiunea lui aşa cum şi la dorit el. Curios este că nu a schiţat nici un gest când era cu Oana că ar fi fost matur şi că ar fi vrut copii ca şi acum de altfel, i la băgat pe gât? Dar moliciunea lui se mai datorează şi că raluca e mai tânără şi deci cuminte deci merită săi fie milă de ea comparativ cu Oana care e o curvă sau scorpie deci un mod de gândire de făt sau bebeluş, deci o gândire embrionară de incubator a pântecului unei mame care simte nevoia să fie înconjurat în cele două părţi ale sale stânga-dreapta de prezenţa unor persoane oricare ar fi ele. Plastic vorbind sau psihic, deoarece fizic vorbind este o lipsă de discernământ şi considerare asupra vieţii şi morţii să nu te retragi din timp pentru a medita asupra propriilor greşeli sau foste bucurii alături de alte persoane decât cele prezente pe moment. Şi mai plastic pot spune că pepe a înlocuit pereţii camerei lui cu două persoane mamana lui şi raluca. Sărmana Raluca. Sper. Nu mică mie mirarea când sesizez o asemănare a comportamentului consumatorilor de internet şi anume luarea pentru sine a unui nume ca al copilului pe care îl cresc ei sau ca şi cum pepe este deja copilul născut sau care se va naşte. Desigur mam gândit la varianta ca raluca să aibe acel copil avortat cine ştie cum sau pe unde şi să îşi răsfrângă sentimentul sau handicapul asupra lui pepe, bebe - cum îl alintă şi mamana lui = mamă adoptivă. Da iată modelul mamanei în căsnicie numai că nu ştiu dacă e gospodină şi adunată. Aş putea inventa de fapt termenul de mamă dată şi nu mamă cu har adică biologică apropo de produsele bio şi obsesia creată de acest termen şi atunci sar schimba un pic expresia de dat al unei femei şi anume  "de dus" sau cum se spune în termeni sanskriţi (India) Darmă. Diferenţa între Darmă şi Karmă este că prima este obligatorie şi a doua este o relaxare deoarece este propriul destin. Decalajul dintre dat şi destin este o suferinţă prin faptul de a nu înţelege că (ce şi cât) trebuie dus până la capăt datul pentru a înţelege ceva. Scurtătura este ... Yoga. Şi ce ar cam fi de înţeles apropo de scepticism şi punerea sub semnul întrebării a minciunii şi apoi a unui adevăr crezut de noi - este faptul de a cerceta biologicul familial şi apoi propriul arbore genealogic - ceea ce este foarte greu desigur şi dacă vreţi o facultate de yoga vorbiţi în gând că masonii nu aud cu urechile fizice ci doar cu ciocanul şi nicolava altora. Şi acest timpan aparţine de fapt sufletului pereche, rectific, sufletului cu care face pereche şi de unde săl iei ca să şti în ce zonă să spargi acele timpane sau ziduri? Dar staţi că am spus deja sufletului cu care face pereche deci există deja şi nu este sufletul pereche cel mare sau corpul budic cum îl numesc eu pe care foarte puţin îl găsesc sau îl au. Să mă rezum la cazul lui pepe şi Oana cu toate că există şi alţi bărbaţi mai frumoşi ca pepe şi mai înţelepţi deja - Mărioara aşa cum este ea este bine de ştiut că orice apropiere fizică cu mama dată este de bun augur dar şi cu tatăl şi mă refer la Oana care se poate muta cu mama ei dincolo de ipocrizia de a se crede o fată descurcăreaţă sau stăpână pe situaţie cu o maturitate în gândire ceea ce nu este cazul la nici unul dintre  cei doi. Şi greşeala majoră a celor doi este că nu au ţinut aproape relaţia de familie primordială relaţiei şi aici este un semn de întrebare pentru mine – de ce nu ia vrut nimeni împreună la început? Apoi ar fi cazul locuinţei şi a disponibilităţii banilor hai-hui. Oana dândul afară el avea propria casă singur putea face ce vrea, aşa este?... Şi în această situaţie pepe este un aşa zis "protector de mic copil", deoarece el este infam sau infantil alege ca să aibe alături de el o infantă răsfăţată de soartă. Iată deci de ce refuza Oana alintarea dnei Mărioara care nu este mama ei şi anume că relaţia dintre ea cu pepe era una imatură fără un scop în viaţă, fără o finalitate normal omenească. Erau de pluş sau de imagine sau de sticlă, porţelan cum spunea Cony. Pepe a mai păcălito şi pe măsa cum o duce el cu valul că iar fi bine sau alegerea lui este una potrivită. De la dorinţa de a fi pe placul Oanei dar de a nu face efortul înţelegerii, el nu mai allege normalitatea ci alta. O schimbă pe bani. Că are. Aţi observat nici nu mai cântă. Şi aşa numi plăceau strofele lui. Nu ştiu sigur dacă am mai spus dar Oana face parte din categoria copiilor Mel Gibson alături de Mihaela Rădulescu şi Carmen Şerban. Şi dacă luaţi în calcul datele specificate de mine prin care argumentam existenţa reâncarnării şi a faptului că Regele Carol este Mel Gibson desigur putem "vedea" mai clar decadenţa lui Pepe. Se ridică o întrebare şi anume de ce nu am salutato pe Oana la dan diaconescu şi există explicaţia că numi plăcea aura ei de om de spectacol sau caracterul încrezut deci distant. Şi ca să termin ideea – diferenţa dintre teorie şi practică este ca Oana chiar să se mute cu mama ei dată în pofida faptului sau posibilitatea ca pepe să citească acest articol şi să spună în gândul lui „nu o să mă păcăleşti cu asta ştiu cine ţia spus să faci şi ce să faci, mai pierdut deja nu mai sunt al tău, ha team păcălit eu primul sunt mai înţelept”. Şi îmi aduce aminte de relaţia mea cu Sofronie Adrian care cu toate că ştia maturarea relaţiei nostre el a început să creadă inversul realităţii şi pentru un Nu răspunea cu Da. Efectul mutării lui Oana la mama sa? Este un dat sau fapt, este o energie care se va forma şi va exista în plan real şi care va schimba situaţia fără, ora 8, voia sa sau fără reproş, va exista, fără tăgadă, fără compromis – efectul imediat Oana e mai cuminte şi aşa este.}
Dar există şi o situaţie privilegiată sau aparte sau de excepţie în care nişte părinţi primesc un copil mult mai bun decât ei şi acea familie se descurcă mai bine decât dacă ar fi avut propriul copil. În ambele situaţii de fapt – înţelepciunea sau cultura celor doi care îşi doresc să aducă pe lume un copil trebuie să existe mult diferită faţă de perioada în care sau cunoscut şi au convieţuit. Şi se numeşte maturizare, creşterea încrederii unuia în celălalt, prin dezvoltarea emoţiilor reciproce se ajunge la evoluţia personalităţii celor doi şi la stadiul în care, în pofida timpului, ei se reîntâlnesc. Timpul capătă conotaţie de lume rea sau iscoditoare sau profitoare şi interesată în speraţia celor doi şi distanţarea lor. Deci în pofida acestui timp ei pot exista ca două suflete perechi cu condiţia de a nu se atinge, condiţie impusă de decadenţa societăţii în care cei doi trăiesc la un moment dat şi sau întâlnit dar nu pot convieţui împreună. În momentul în care cei doi se întâlnesc şi îşi permanentizează prezenţa la mai mult decât iubirea platonică desigur că devin iubiţi ca oricare oameni de pe pământ. Dar până atunci iubirea lor ajunge să „navigheze” mai sus decât stratul de ozon ca să spun geografic ce se petrece. Când eram în primul an de practică yoga am găsit o carte sub forma xerox despre „Tantra celor şapte zile” şi nu ştiu dacă era o inepţie sau o reală descoperire dar pot spune că desigur se potriveşte unei epoci mai vechi a Indiei şi nu neapărat unui suflet pereche.
Iată că acum înţeleg şi eu că de fapt sufletul nu există fără să existe doi oameni de gene diferite care să se iubească şi voi ... nu ştiu ce vroeam să scriu am pierdut ideea pentru că am vorbit la telefon cu un băiat din căminele sociale prieten bun cu Gabriela fetiţa de care am avut grijă doar pentru 7 zile şi de care mam ataşat de fapt încă din prima zi când am întâlnito.
Aş putea spune că retardul mental nu este o boală genetică cât o boală căpătată pe parcurs la copii ai cărui părinţi nu sunt cei biologici şi aceasta apare deoarece acel copil este crescut din obligaţie şi nu din dragoste filială de apartenenţă la familia respectivă. Dar în această situaţie părinţii însăşi au un retard şi deci ei fac parte din categoria celor care nu se pregătesc să aibe un copil. Pentru că dacă ar fi aşa desigur că psihic cei doi au o maturitate în gândire care lear da posibilitatea să înţeleagă rolul părintelui faţă de un copil mai presus decât de plăcerea de a avea copil care poate duce la răsfăţ sau delăsarea creşterii lui până la lipsa educaţiei. Ei bine această categorie de copii este cu mult inferioară copiilor cu retard din instituţiile de ajutor maternal şi acestui lucru i se datorează creşterea în grup şi educaţia alături de alţi copii care nu sunt fraţi sau surori. Faptul de a avea fraţi sau surori poate denatura dragostea filială sau relaţiile familiale la aţi permite orice că şi aşa sunt fraţi sau surori sau mamă şi tată cărora le poţi face orice că nu se supără sau nu trebuie să le mulţumeşti. Pe când a trăi alături de alţi copii care nu au grad de rudenie cu tine şi, mai ales, nu există o mamă sau un tată pentru toţi – poate duce la dezvoltarea afectului mai mare decât a mentalului. Şi vina aceasta a decalajului suflet-minte o poartă modul de educare al lor sau învăţământul ca formă de (nişte copii vor să le deschid uşa la interfon, e deja ora 21.03) sistematizare a cunoştinţelor. Mai deunăzi mam trezit că încep să memorez anumite fraze pentru a le pronunţa dacă mă mai lovesc de acea situaţie pe stradă şi miam dat seama că o majoritate covârşitoare de oameni nu au definitivată educaţia lor şcolară sau mai simplu spus nu au învăţat la şcoală şi acasă cât au plătit profesorii sau iau linguşit alături de părinţi. Această categorie de elevi au trecut prin şcoală ca raţa prin apă şi au trecut prin materie neobservaţi de profesori şi profesorii erau incompetenţi. Faptul de a linguşi un copil şi de al învăţa să practice acest gen de relaţionare cu oamenii (ca la evidenţa populaţiei) dovedeşte ipocrizia sau minciuna interioară în care se scaldă acel om ca şi o negare a necesităţii relaţiei dintre propria inimă şi minte deci însăşi sufletul şi mintea sa sunt mult în urma vremurilor în care considerăm că suntem şi anume secolul ... 21 sau 22 că nu ştiu parcă se scade cifra unu din anul prezent şi asta ar fi anii 2000 minus unu să fim oare în secolul 19 dar parcă se vehicula conceptul de secolul 21 a deci se adaogă cifra unu la mia de ani? Mă rog, să spunem că am uitat eu aceste noţiuni dar se observă clar că sunt oameni care ştiu mai bine ca mine şi au exprimat acest lucru care acum eu îl aduc în discuţie şi ţin cont de cunoştinţele lor mai bune decât mine, în această materie. Deci simplu fapt că nu ignor cunoştinţele altor oameni şi încerc sau mă strădui să învăţ şi de la ei nu că dovedeşte un bun simţ civic sau umilinţa de a exista întro societate dintrun anumit timp bine determinat ci dorinţa de a fi parte din acest grup, de a fi prezentă şi atentă la ceea ce se petrece în jurul meu de a asculta ce spun alţi oameni şi de a auzi cele necesare mie de la mass-media – ca o definiţie aprioric acum spun că mass media deci este o medie a civilizaţiei societăţii de azi.
Şi nici nu ştiu sigur dacă am utilizat cuvântul aprioric corect în context dar pot căuta definiţia lui pentru a mă lumina sau edifica sau corija. Ei iată -a te corija- este deja un verb destul de tăios aş putea spune care poate deranja orgoliul personal şi aş putea spune în gândul meu – dar ce eu sunt mai inferioară decât tine? De ce eu ar trebui să mă corijez şi tu nu? Eşti tu mai grozavă decât mine? Această frază deja mă duce cu gândul la a părăsi camera în care mă aflu alături de o altă persoană şi a fugi de ea să nu o mai văd că ma umilit sau deranjat cu pretenţia ei faţă de mine. Dar, în fond, această scenă se petrece numai în interiorul propriei mele fiinţe şi nu are nimic comun cu cea de lângă mine, cel puţin la prima vedere. Este de fapt o luptă dintre egoul meu şi orgoliul interior. Egou sau ecou. Egoul de obicei caută mai mult spaţiu pentru sine, este ceva eronat aici vaţi dat seama citind sau nu? Oricum corectez eu şi spun că egoul ca ecoul de fapt şi voi analiza cuvântul din acest punct de vedere – deci atunci când strigi sau vorbeşti (ca la secţia 15) mai tare întrun spaţiu mărginit de stânci sau pereţii unui spaţiu gol, se petrece situaţia prin care îţi doreşti să ai pe cineva lângă tine, deci a striga este de fapt necesitatea de a fi auzit la o distanţă mai mare. Fiind singur ecoul nu se aude de nimeni, fiind în doi ecoul se aude proporţional deci cu numărul de elemente dintrun sistem sau de oameni dintrun grup. Eu strig mă auzi tu, tu strigi aude al treilea dar de fapt creşte exponenţial valoarea ecoului adică se strâng în grup patru şi apoi şase oameni. Aşadar orgoliul este cel care doreşte să fie singur şi neatins sau lăsat în pace pentru a fi aşa cum este obişnuit el să fie. Aducând alături de acest om un alt om primul se poate fie deranja fie simţii să plece. Deci iată că deranjarea cuiva nu duce la plecarea sa cât la retragerea sa în spate sau înapoi sau în izolare deci în trecut. Este ca şi atunci când înaintea sa se strâng oameni care îi iau spaţiul său sau locul de muncă sau o prietenă sau un prieten. Acesta care este deranjat are de ales între a se înţelepţii prin meditaţie sau de a copula adică de a fecunda sau stagna sau regresa în grup.

{Ora 8.03 azi 20 aprilie 2012 introduc şi aici o frază rumegată mai bine azi noapte spre dimineaţă şi anume – să văd dacă îmi mai aduc aminte exacta formulare mentală că ţin minte numai exemplu vorba lui Poşa Emil care spunea că eu vorbesc numai în exemple – persoana care nu se simte deranjată şi deci îşi utlizează orgoliul alături de ecou şterge sau neutralizează efectul acestuia din urmă şi crează o divergenţă sau traumă în relaţie sau mai bine zis o situaţie care apoi trebuie rumegată mai mult decât dacă sar fi retras din timp. Ei bine dau exemplul deoarece numi mai aduc aminte exprimarea mam luat cu oana şi pepe şi am uitat de mine – golul sufletesc îi aparţinea lui Gregorian Bivolaru.  Da şi deci mar ajuta dacă vorbesc iar de pepe şi nu mă supăr pe mine şi anume că pepe având un gol sufletesc după despărţirea de oana acesta nu şil poate umple cu bebeul lui raluca, nu e burta lui şi deci nu e karma dar nici datul lui. Rectific nu e karma lui că datul lui tasu se ştie. Golul sufletesc nu se poate umple cu bani, case, căsnicii, averi. Golul sufletesc apare în urma unei părăsiri sau despărţiri de cineva sau ceva drag şi întoarcea în timp este foarte importantă ca şi meditaţie sau gândire. Iată gândirea e în viitor şi meditaţia se face singur, dar Oprah mia dovedit că se poate ca şi după 11 ani să întoarcă un om alături de ea pentru a da o explicaţie. Julia Roberts a jucat întrun film în care resuscitarea situaţiei vieţii urma unei come … alcoolice. Era o joacă de studenţi la medicină care nu cred că este posibilă. Dar eu am încercat şi am reuşit parţial mai puţin cu fratele unei vecine care sa spânzurat înainte să apuc să mă trezesc la faptul de a lua atitudine faţă de el ceea ce lar fi ajutat. Soluţia pentru pepe în cazul crizei lui sau revenirii la drog este spânzurarea desigur dar la fratele vecinei a fost medicamentul alopat. Staţi că nu se înţelege nimic. Am vrut să spun că pepe poate ajunge în criza emoţională de a se spânzura şi că fratele vecinei sa spânzurat pentru că după drog i sa administrat un medicament alopat şi nu e singurul caz de suicid din cauza unui tratament rău. Eu mă simt foarte bine tratată şi îmi place. Mai faceţi. De unde? Am preluat o parte din karma de maestru spiritual şi ca să nul urmez pe d.Gregorian Bivolaru miam asumat să trăiesc propria evoluţie spirituală ca şi un maestru străvechi indian, ..., adică ţigan. Şi se observă clar aş putea da lecţii sau sfaturi. Demne? Să revin un pic la golul sufletesc care apare în urma unei despărţiri – acesta se poate umple doar cu conştiinţă, de sine stătător. Se numeşte catatonie în termeni medicali psihiatri şi este o boală dar nu este natural interpretată ci este un efect al medicaţiei care ar urma sau urmează. Catatonia naturală şi nu artificială este atunci când eşti conştient că nu trebuie să te mişti din punctul în care te afli şi nu este atât fizic acest, şi trebuie ştiut că este o meditaţie deci un exerciţiu, gest al unui om cât emoţional sufletesc – nu trebuie săţi dai sufletul altei persoane ca şi cum spus dacă aceea nu a vrut din trecut poate vrei tu ial. Este o meditaţie sau exerciţiu şi anume nu aparţine omului respectiv ci profesorului sau maestrului încă inexistent în plan real alături de acest om. Şi atunci sufletul poate se înălţa la rangul de discipol sau elev înţelept, fiind un prag spre Cer sau o înaltă rugăciune. Iată definiţia ce chestie ce deşteaptă sunt şi nu ştiam, a presfinţitei sale preoţimi sau preaînaltei sale mărimi. Fantastic. Încep să dau afară din sfântul sinod ca să nu mai scoată limba băsescu la mine. La tine. Pardon. Până când atitudinea de om înţelept se pliază pe cea a omului din discuţie durează o perioadă în care catatonia poate semăna cu nebunia sau acest om ar spune – este scris şi în cărţile de psihologie americană – cei cu mine am înebunit, nu sunt eu, ceam păţit, nus normal, am luato razna? Desigur că da pepe a luato dar pentru un om catatonic aşa ceva, nu, pentru el dacă şiar da seama de catatonia care încă există ar înţelege că nu este el cel care acţionează şi acest lucru lar putea înţelepţii dacă se înroarce la Oana. Pam pam. Chiar dacă pe viitor nu rămân împreună iertarea sau renodarea unei foste relaţii – iată deci cum conştienţa a ceea ce ai pierdut în trecut ca şi o greşeală capital nu poate deveni fatală. Te spânzuri pepe, e unica ta soluţie spre evoluţia spiritului tău? Nu o rata. Să mai scriu? Iau o pauză aici. ar mai fi ceva înainte să închid şi anume că ...mă lasă memoria din cauza ştiţi voi cui ... a amantelor trecutului desigur care se simt câştigătoare în relaţia cu foştii... e dar cine e mai înţeleaptă în viitor? Ce e mai important trecutul sau viitorul? Prezentul desigur, dar cinel poate trăi? Miam pierdut prezenţa de spirit şi ideea unde o fi la bucătărie, mie sete, mie foame? Staţi. Nu ţie foame pepe de prostii? Sau oana. Scriu de parcă vaş şi cunoaşte sau avem o relaţie. Ce efecte ciudate are calculatorul şi alegerile sau reclamele tv. Cred că trebuie să mă întorc cu mai multe fraze înapoi. Ar fi de spus un Nu vreau sau Nu te vreau sau nu te MAI vreau. Şi asta e o notă de curaj sau un aspect feminin al unei relaţii adică partea sa frumoasă. A da ar fi cazul lui Sofronie de la prima sa abatere că la a doua am obosit ca şi acum cu lucian – mam cam săturat – cică avocatul diavolului nu era Tom Cruise? El spunea Da vreau să ne vedem şi ea a renunţat. Dar na putut ţine această lecţie a sa catatonică mai departe. A crezut că a terminat sau scăpat. Dar nu e aşa şi ştiu că nu arata bine deloc. Mai mic, mai pricăjit, mai sfrijit, mai închistat, sau mai deschis unor utopii. Nimic concret interior lui deci un gol sufletesc care la urâţit. Ca şi d.Gregorian nui aşa că e urât, boşorog şi îi curg mucii? Îh, câh. Nu te atinge de mine la mai mult de 1,22 metri zona personală sau privată. Dar dacă vrei să facem dragoste, în viitor, poţi sta la 15-45cm de mine. Dar nu mai departe că te pierd. Sa cam îndepărtat sau eu lam gonit. Sau scos din minte ca fiind al meu? Şi ar mai fi de spus aici … nu ştiu nu miam amintit. Tapioca ştiţi ce este, nu un film cu Rene Zeleger ci nişte boabe care înmuiate pot înlocui pâinea, dar pe etichetă nu scrie ce este, din ce este compusă, cum se prepară. Şi este bio. Eticheta. Eşti curvar pepe. Că oana era luată. Sau nu e frumos să imiţi o femeie crezând că aşa se va întoarce la tine că îi ie silă de tine acum. Eşti cam underground comparativ cu ea. Îţi trebuie o rachetă. Dar pepe na făcut yoga şi na practicat continenţa ci a trecut la o faptă mârşavă de curvar autentic. Pa.}
Iată deci că un grup poate fi de două feluri fie un grup dezorganizat sau compulsiv denumit anturaj sau la prima vedere format repede, fie un grup organizat sau constant în timp denumit prieteni. Format repede – înseamnă pe moment repede ca să uit de o situaţie sau de o persoană. Acest gen de relaţionare este o fugă de sine şi mai clar o imaturare a sufletului prin exacerbarea minţii. Mintea mergea pe undeva (cum se spune bate câmpii) şi sufletul rămâne la cei părăsiţi de acesta sau la cât de mult suferă el = mila de sine. Ei bine dintro carte de psihologie ştiu şi eu că Depresia asta înseamnă a fi o persoană care şantajează sau cerşeşte milă prin complacere în aceaşi situaţie. Luând în calcul ex.Pepe desigur şi ceea ce spune Oana – el a căutat alinarea prostiei sale în braţele cui a găsit mai repede. Dar aş putea spune şi ce meditam deunăzi şi anume că am auzit parcă în urechi că mi se spune „de ce tocmai pe mine mai găsit” şi asta nu e o frază pe care să o fi spus Raluca cât Pepe şi reprezintă un regret interior imens pe care noi ceilalţi nul auzim decât dacă tăcem. Regretul este format de recunoaşterea faptului că a pierdut ceva sau că poate nu va fi iertat de ...Oana sau că poate nu mai are drumul de întoarcere la ea.
Voi ataşa pozele care ilustrează faptul că Pepe a intrat întro zonă obscură aşa cum poate numai Oreste să vadă sau îneţeleagă depinde dacă are înţelepciunea necesară şi nu vorbeşte din ceea ce citeşte doar
Poze:
Pepe ieri 19.04.2012

       
















Pepe când era cu Oana

Probabil o poză ireală, oricum pare recentă
 Ce pot spune aici este că:
1. Pepe aleargă după timpul pierdut dar nu în sufletului lui ci pe stradă,
2. Oana la dat afară din casa lor,
3. La băgat alta în casa ... se ştie ceva, dorm împreună?
4. Oana este o imagine clară a Ralucăi.
şi ar fi un 5. Raluca o copiază deci ia luat locul şi să spun eu un 
6. Pepe vorbeşte despre Oana,
7. Pepe încă o iubeşte pe Oana sau numai pe Oana,
8. şi aşa ceva se numeşte în sufletul sau mai degrabă mintea Ralucăi "îmi doresc să mori".
Doresc e cam mult spus şi această stare negativă se menţine în timp cât există încă relaţia dintre pepe şi raluca.
Iată deci că Oana lar putea da în judecată pe Pepe dar ar exista legea conform căreia după un divorţ nu ai voie să te recăsătoreşti la mai puţin de un an de zile deoarece se consideră părăsire de domiciliu sau existenţa amantei din timpul căsniciei.
A şi evident am uitat de răzbunarea lui Pepe pe Tobi sau cum îi spune care şi el la rândul lui ia furat personalitatea lui Pepe sau locul lui în societatea .. mass media mai degrabă şi .. mai ţineţi minte cum arăta Oana atunci?
Desigur sfatul meu este spre hrană fizică şi orice.

Acest aspect este tratat şi în filmele de comedie sau de dragoste şi poartă numele de „nivel” sau prag. Privind  deci din prisma spirituală a acestor aspecte – fiecare etapă a vieţii e marcă de un prag ca şi cum ai intra întro casă cu mai multe camere şi ca să poţi să treci dintro cameră în alta îţi trebuie nu curajul ci înţelepciunea de a fi prezent în acel loc şi a înţelege ce se petrece în acea încăpere. Mai simplu este de înţeles dacă luăm exemplul unui copil sau adolescent care a stat foarte mult în camera sa sau mai tot timpul – nui aşa că i se pare stranie o altă cameră a unui alt mebru al familiei de exemplu al sorei sau fratelui lui sau al părinţilor? Oricum respectul (bunul simţ) ne impune să nu intrăm în sufletul unei persoane dacă aceea nu doreşte sau nu ne permite să o cunoaştem sau să comunicăm cu ea (de la egal la egal) şi deci extrapolat la o cameră deci nu putem să ne permitem să intrăm în camera acelei persoane fără voia sa, există un prag de intimitate. Ca şi în „Limbajul Trupului” există anumite dimensiuni de lungime pe care trebuie să le respectăm în funcţie de tipul relaţiei care există sau este dat a exista între doi oameni şi aici vorbim de metrii liniari şi pot oferi un mic exemplu dacă mai am cartea în biblioteca pe care o cam ştiu pe de rost că demult nu miam mai permis să cumpăr o carte nouă şi deci ştiu ce cărţi deţin. Iată că miam amintit, cartea aceasta este de la prietenul meu pe care îl cunosc din 2003 şi din 2008 nu mai are un picior şi anume piciorul drept. Asta mă determină să las un pic religia de o parte (în spate) şi să intru un pic în alt subiect şi anume medicina chirurgicală, dar nu voi zăbovi mult – medicii lui Adrian nu au fost în stare săl prevină (sau poate asistente) şi au dat buzna peste el însuşi şi chiar au abuzat de funcţia lor pentru ai tăia un membru destul de important al corpului său care iar fi dat libertatea de mişcare. Nu spun ce important era să fie prezent uneori acasă la mine pentru a mă proteja el însuşi de răutăţile vecinilor sau chiar a trecătorilor de pe stradă. Rareori am ieşit cu un prieten în oraş aşa că maş fi mulţumit şi cu protectia domestică. Adrian a învăţat o lecţie astfel, sper, şi anume faptul de a nu mai avea încredere în alte persoane decât în el însuşi cel puţin pentru un moment. Şi anume a înţeles că medicul lui are un obicei sau tic verbal ca un robot de a repeta o frază tuturor pacienţilor care îi cădeau în mâna sa – „nu mai ai mult de trăit dacă nu te tăiem deci ce alegi să mori în scurt timp sau să scapi cu operaţia” şi ei acceptau dar apoi urma fraza de impertinenţă de a solicita bani. Omul care asculta fraza întâi îşi spunea în gând déjà “aoleo sar putea să nu mai am mult de trăi şi sigur mor mai bine mă las pe mâna lui”. Ei bine în tacma aceasta sunt şi medicii ginecologi. Dar, şi revin sau mă întorc la subiectul legat de religie sau spiritualitate, există o serie de oameni atât bărbaţi cât şi femei care au un obicei asemănător de a ameninţa sau şantaja un alt om de sex opus şi anume prin impertinenţa de a se crede mult superior aceluia îi spune sau insuflă neîncrederea prin aspectul căsătoriei sau „dacă nu te însori (măriţi) cu mine nu te mai însori niciodată”. Asta este ceva foarte real şi palpabil azi prin exemplele care ies la iveală în lumea de zi cu zi atât din rândul prietenilor sau cunoştinţelor cât şi a celor mass-media. Dar, din păcate, mai există o categorie a celor care se ascund şi utilizează internetul sau instituţiile statului – foarte puţin oameni fac legătura între ceea ce văd ei sau întâlnesc în viaţa lor de zi cu zi şi o formă generalizată a acelui pericol. Şi pericolul este că nu numai lor li se petrece şi în urma lor se petrec desigur alte cazuri de abuzuri. Adrian a salvat de la tăiere un bărbat. Oamenii, în general, ar trebui să aibe simţul civic bine format şi deci o autoritate a lor de bune modele de urmat sau nu atunci când ei observă sau sunt victima unui pericol. A nu atenţiona înseamnă desigur lipsă de bun simţ dar şi dorinţa de a face rău altei persoane sau de a păţi ca tine. În partea opusă spuneam de modelul bun – cum ar fi întâlnirea unui om de sex opus şi trăirea unor sentimente de prietenie, stimă, respect, iubire. În această situaţie nu ar trebui să existe invidia sau gelozia şi să nu spui ceea ce trăieşti şi simţi în acele momente din viaţa ta de frica ca ele să nu piară sau acel om de sex opus să nu te părăsească.
Ei bine în această categorie cred că sau aflat pentru ceva timp Oana şi Pepe şi acest lucru a lipsit acestora şi iată probabil Pepe pentru aşi umple golul unei experienţe netrăite utilizează o altă femeie cu care încă de la început a vrut să se ştie. Dar totuşi există o problem aici şi anume că el a dorit să facă cunoscut acest aspect pentru a geloza pe Oana sau a dovedi publicului că el nu este genul de bărbat care să sufere şi să zacă închis în casă plângânduşi soarta şi lingânduşi labele. Iconografic vorbind – a pune cu botul pe labe pe cineva este de fapt Leul sau regele junglei, cunoaşteţi această imagine sau sculptură medievală cred eu şi am să caut acum o poză care să poată ilustra mai bine cea ce doresc să spun.

 Nu este greu de înţeles cât aceste noţiuni sunt noi pentru dvs. şi greu de crezut. Dar cel mai simplu mod de a percepe diferenţa dintre realitate şi minciună este de a pune sub semnul îndoielii, pentru o clipă  măcar, ceea ce dvs. consideraţi a fi adevăr şi să credeţi ceea ce consideraţi până atunci a fi minciună. În fond minciuna, că este mai simplu de vorbitdespre  ea şi conform proverbului ea este prima care iese la suprafaţa lucrurilor,

Ora 10.18 azi 20 aprilie 2012 - vorbind despre retard - retardul sufletesc este la cei care au de primit dragoste sau nu sunt iubiţi şi retardul mental este la cei care nu acceptă viaţa în grup sau societate ca pe o oportunitate de a învăţa lucruri noi, de exemplu cum să faci Muie tatălui lui Carol 1.





„Trebuie să unim mai mult ştiinţa cu spiritualitatea, arta medicală cu rugăciunea, cuvântul bun cu fapta de ajutorare, grija pentru sănătatea noastră cu grija şi pentru sănătatea celor din jurul nostru şi a celor mai departe de noi”, arată Patriarhul.
PF Daniel face referire la problemele mari ale României de azi: „Astăzi vedem în jurul nostru multă suferinţă, multe boli sufleteşti şi trupeşti care au nevoie de alinare şi de vindecare. Din cauza crizei economice, spitalele s-au rărit, medicii s-au împuţinat, medicamentele s-au scumpit, iar bolile s-au înmulţit.
Mai departe, vorbește despre implicarea Bisericii în „alinarea suferinței” românilor: „În acest context nefericit, prin proclamarea anului 2012 ca An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor, Biserica noastră încearcă totuşi să contribuie mai mult la alinarea suferinţei atât prin lucrarea ei liturgică, duhovnicească şi pastorală (mai ales Sfântul Maslu), cât şi prin lucrarea ei social-filantropică şi social-medicală (cabinete şi centre medicale), inclusiv printr-o cultură medicală a populaţiei, prin care oamenii sunt sfătuiţi să preţuiască mai mult darul sănătăţii, evitând bolile, şi să fie recunoscători faţă de persoanele care îi ajută să se vindece, mai ales când ei singuri, din cauza sărăciei, nu-şi pot plăti consultaţiile sau medicamentele.”

marți, 10 aprilie 2012

Despre Viata

Lista lui Shindler
http://www.cinemarx.ro/filme/Rebecca-Rebecca-20736.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Laurence_Olivier
Sir Laurance Olivier 1907-1989                      
http://en.wikipedia.org/wiki/Joan_Fontaine
Joan Fontaine-  1917  
Fabulele lui La Fontaine
http://www.povesti-pentru-copii.com/fabule.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_de_La_Fontaine



http://www.movieactors.com/actors/georgesanders.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Sanders
George Sanders - 1906 -1972 - actorul=avocatul vasile marius nenicu

http://www.cinemagia.ro/actori/cezar-petrescu-45915/poze/
Cezar Petrescu 1892-1961 - tatăl lui Joe di Maggio şi Marlon Brando (nu a vizitat ţara noastră acum 1,2 ani de ce spun că a murit în 2004?).



http://en.wikipedia.org/wiki/Joe_DiMaggio
Joe di Maggio 1914-1999
http://www.joedimaggio.com/
Joe di madgio tatal lui Calin Georgescu 1962-
si mama sa a fost Marilyn Monroe sotia lui Joe di Madgio cu care inca pastra o relatie in ciuda interventiilor unui avocat, medic sau menajera, persoane care alaturi de scenaristi, fotografi si regizori si-au dorit sa stinga (opusul atingerii) o stea.
Viata anterioara - Ion Antonescu 1882-1946
Mohandas Karamchand Gandhi1869-1948 sotia Kasturba Mohandas Gandhi1869-1944
Sarada Devi 1853-1920 sora cu Mahatma Gandhi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marlon_Brando
Marlon Brando 1924-2004
Tatăl lui Eric Roberts şi al lui Vasile Marius Nicu,

Adăugaţi o legendă

 Nihat Alptuğ Altınkaya 1979

Marlon Brando
Eric Roberts
Eric Roberts - 1956 - tatăl lui Vali soţul lui Corina Saru sechestrată şi pusă la munca vilei de către soţul ei... .
Evident inspiraţi cei care mai pun filme şi emisiuni la tv întro anumită ordine. Că dacă nu vedeam filmul Rebecca nu ştiam că vina purtată de o persoană este alta decât cea pe care o credeam eu. Vizionând oribila piesă de la Ion Dacian în afară de frigurile şi duhurile r(m)ele mau apucat şi dorinţele de ... cred că intuiţi dvs. ce vreau eu să spun. 
Ca să reiau tema din articolul precedent deci lipsirea de viaţă sau de destin o poartă vina baba sau slujnica sau  camerista fostei soţii care nu că o iubea pe Rebecca ci îl iubea pe Max şi ca să îl păstreze pe Max pentru ea a făcut în aşa fel încât Rebecca să aibe un amant sau un văr. Rebecca fiind ocupată cu amantul şi încurajată de baba ei evident moare deoarece face un adulter sau îşi înşală soţul foarte gelos tai şi rescriu gelozat de baba soţiei. Când pică babele femeilor? În esenţa sa nu matroana sau stăpâna lui Jenifer (soţia a doua de Winter) era cea care îi urzea un viitor negru deoarece făţărnicita ei iubire în zadar o arată faţă de Max că acesta iubeşte o fată mai tânără şi frumoasă sau mai bună cum este şi normal. Ci evident uzurpatoarea este ... am mai  scris eu pe undeva că rolul negativ trebuie jucat de cel mai bun actor? de ce? Pentru că nu trebuie să inspire la ură sau a la fi copiat ci trebuie să inspire la ceea ce este şi anume un mare actor (actriţă).
Şi deci o baba sau mama falsă a unei femei poate atrage bărbatul acesteia pentru ea şi poate ispiti prin adulter pe fica sa deoarece astfel ea reiese a fi mai bună, mai curată, mai neîntinată şi moare cu gândul că a învins în viaţă fiind mai bună. Oricum în scena unei a doua căsnicii ea este fericită că Max nu o dă afară şi şia atins scopul prin a îl păstra. Readuce în scena prezentă secvenţe din trecut sau chiar păstrează casa identic aşa cum era când trăia Rebecca şi desigur groaza se instalează în căsnicia a doua a lui Max dar soţia acestuia învinge prin puritate şi neîntinare fiind perfectă comparativ cu baba. Planurile ucigăltoacei reuşesc în punctul în care (din piesă că filmul este de abea mâine partea a doua cred) îi recomandă soţiei să poarte rochia lui Rebecca sau sora lui Max care îi cere ca o premergere spre ispitire să se îmbrace mai decoltat nefiind stilul ei. 
În esenţa idei trebuie subliniat un aspect destul de important şi anume Minciuna sau ascunderea adevărului.
Este tot o lege a ştiinţei yoga şi chiar una de la baza teoriei de bază a fiecărui asiprant la practica yoga. În manualele de hârtie ale cursului de yoga al d.Gregorian Bivolaru - Yama şi Nyama sunt denumite ca fiind principii de bază ale practicii yoga sau cele care fac posibilă începerea practicării yoga. Fără deci o fundaţie solidă orice clădire se dărâmă. Sunt curioasă în film arde castelul de adevăratelea că laş vrea eu dacă există şi nu este doar o machetă. Chiar şi ars aşa. Şi spun asta deoarece a fi un incendiu este de fapt o căsnicie putredă dacă există doar cei doi, dar cum este şi baba primei soţii iată deci cum trecutul îl bântuie. Slăbiciunea masculină sau a ierta ceea ce nu este de acceptat a fi iertat. Deci ca să revin - Minciuna sau ascunderea adevărului determină spălarea creierului sau uitarea sau nesimţirea vieţii sau moartea simţurilor şi deci moartea psihică a unui om care duce la alzhaimer. Nu este obligatoriu să fi bătrân ca să nu mai ai simţurile gustului, mirosului şi cel mai grav auzului. Dacă primele două sunt determinate de o înfundare a nadisurilor printro alimentare a organismului excesiv bazată pe carne sau pe prăjeli şi condimente, cel de al treilea este un simţ afectat de percepţia eronată a vieţii deci este un simţ mai subtil care este un afect al efectului de a sculta de vorbele unor persoane mai mult decât de propriul glas al inimii sau propria voce a îngerilor păzitori. Vorbele pot crea rezonanţă, ele deci în acest film au avut puterea de a o înpinge pe Jenifer pe scări şi a cădea dar de fapt cu mult înainte de a cădea eu ştiam că o să cadă sau am simţit sau am presimţit şi asta înseamnă că baba lui Rebecca a avut furia de înpinge pe scări pe Jenifer. Fie a gândit asta fie a simţit vulnerabilitatea de a cădea ca pe o oportunitate de a muri fără vina ei, ea neatingândo. 
De ce Lista lui Shindler? Pentru că înainte de acest film a fost despre viaţa lui Hitler pe naţional geografic şi ştiu din alte "documentare" că sa vehiculat un proces despre această listă. Şi apoi numele lui Adam Shindler. 
Eu mă uit la acest film evident trează pentru a fin observa diferenţele pleonasm cu fin (dif = fin =def) dar mă rog să spunem că miam dat seama că ştiu filmul şi da sunt bunicii mei actorii din acest film din 1940 şi culmea fericirii trecătoare sper bunica mea este vie. Doar dacă au uitat să actualizeze baza de date.

În această poză actriţa din rolul negativ are nasul lui Barbra Streisand. 
Căutam ceva şi am dat peste altceva. Viaţa e tare complicată.
Betsy Drake - 1923 mama lui Andrei Vicenţiu 
Cary Grant - 1904-1986 tatăl lui Vicenţiu
Anthony Quinn - 1915-2001 tatăl lui Andru Pascu 
Patrick G.Duffy - 1949 - fratele lui Andrei Adrian Claudiu
LuiGina Lollobrigida - 1923 - fata din prima casatorie a bunicului din partea mamei, mama lui Andrei Adrian Claudiu.
Daniel Gelin - 1921-2002 - tatal lui Andrei Adrian Claudiu
Peter Falk - 1927-2011 - tatăl lui Patrick G.Duffy şi al lui Adrian Claudiu.
Audrey Hupburn - 1929-1993
Maria Callas - 1923-1977
Martha Graham - 1894- 1991
"Ea a inventat un nou limbaj al miscărilor, și l-a folosit pentru a descoperi pasiunea, furia și extazul comune experienței umane. Ea a dansat și a facut coregrafie timp de peste șaptezeci de ani, în acest timp a fost primul dansator care a dat un spectacol la Casa Albă , primul dansator care a călătorit în străinătate, ca ambasador cultural, precum și primul dansator care a primi cel mai mare premiu civil ale SUA: Medalia Prezițiala de Libertate." 
Numai cei care nu simt arta ca pe ceva frumos sau necesar pentru spiritul propriu pot arunca în stradă o fetiţă de 19 ani.
"Graham was born in Allegheny City, which today is part of Pittsburgh, Pennsylvania, in 1894. Her father George Graham was what in the Victorian era was known as an "alienist", a practitioner of an early form of psychiatry. The Grahams were strict Presbyterians. Dr. Graham was a third generation American of Irish descent and her mother Jane Beers was a tenth generation descendant of Puritan Miles Standish."
Barbara Morgan 1900-1992 mama actriţei din rolul negativ al lui Rebecca
Charles Weidman - Jose Limon - Billy Archibald - Traditions, 1938
Citiţi descrierea criticului de cinematografie ce aberant este.
Mariangela Melato - 1941 
Da, deci pentru un rol negativ trebuie să fi de două ori mai comediant decât un actor de comedie şi anume propriile roluri ca să nu te afecteze sau să nu afecteze pe vizionari ar trebui să fi mai uşor de digerat pentru tine însuţi în viaţa de zi cu zi sau mai uşor de înţeles pentru sine, propria viaţă să fie mai simplu de înţeles sau ... .
Majoritatea (majordomul este şi el cunoscut de mine după un actor român) pozelor sale sunt realizate cu actriţa stând pe jos sau în posturi de balet. Figurina de balerină din film este un scenariu dar şi o obsesie care pe mine mă ajută să găsesc asta, că mama ei a fost rudă cu bunica mea, am vrut să spun prietenă.
Nu se pot copia pozele dar şi pentru mine yoga a însemnat un contact cu podeaua şi nu doar de la yoga ci din copilărie aveam obiceiul să prefer să stau pe jos decât pe scaun, modul meu de expresie a personalităţii sa regăsit apoi în yoga.
Dar ce este mai bine de ştiut acum este că tatăl ei nu putea fi şi bunicul meu din cauza culorii părului şi a ochilor. Oricât de ambiguă este viaţa (sau incertă) unui artist totuşi iubiţii sau soţii nu se prea confundă şi asta ştiu şi de la Laura. Dar ştiu certo că viaţa intimă a unui artist începe mult mai devreme decât a unui om normal şi asta deoarece sportul sau dansul dezvoltă intelectul şi modul de a relaţiona cu oamenii fiind (mult) mai superior decât la ceilalţi oameni. Multitudinea de oameni cunoscuţi şi varietatea lor poate da naştere sau poate trezi sentimentul de a fi căsătorit sau de a aparţine unui alt om mult mai devreme decât la oamenii obişnuiţi şi asta din cauza grupului sau a prietenilor mai mulţi decât la ceilalţi oameni. Şi iată deci un răspuns frugal - a fi opac şi a păstra o atenţie paranoică asupra unui alt om este o caracteristică a unui om incult, care nu citeşte, care nu vizionează un ceva de calitate, care priveşte înfundânduse cu totul la telenovele azi, şi deci are caracterul de a fura din personalitatea celui cu spiritul mai liber. 
Ca să readuc în această pagină un studiu personal legat de Paranoia - şi anume Paratiroidele - Tiroida este formată din patru bulbi aşa cum sunt ovarele două şi testiculele două (se găsea în cărticica pentru adrian năstase de la psd bucureşti sau oricum visavis de BCR şi a lui ion iliescu şi teodor stolojan, eu o copie nu am şi ştiu că era personalizată la desene). Persoanele care studiază obsesiv alte persoane (pot introduce tema Băsescu sau oricare altă temă de Preşedinte de ţară cu atât mai mult cu cât coperta acestor cărticele era cu Bill Clinton şi dintro revistă găsită la BCU) şi iată recitind parcă mie frică să scriu şi eu numele Băsescu alături de numele Băsescu pronunţat de ziarişti sau jurnalişti sau redactori de parcă pâna acum doar am ascultat şi am revoltat sau am ripostat deoarece mă deranja. Intrând în tacma acestora nu e bine scris tacma nui aşa, nu mă simt chiar confortabil deoarece nu este felul meu de a fi dar poate totuşi acest lucru mă va apropia de subiect, cel puţin aşa simt eu, este ora 5.01 deja scriu de la orele 3,45, nu întotdeauna pot dormi dacă am o preocupare nefinalizată sau nu am un gând viu de la cineva pentru mine sau un dialog. Cineva este abstract, este vorba de o formă masculină de prezenţă sau audiţie. Deci revin, persoanele care studiază obsesiv alte persoane desigur sunt ratate în viaţa lor, dar nici eu nu sunt mai grozavă din acest punct de vedere, dar deosebirea şade în faptul că unde el văd un eşec al lor eu văd un eşec tot al lor şi nu al meu. Oricum critica asupra vieţii mele (nu e viaţă) nu lipseşte deci sunt autocritică dar nu sunt implacabilă sau nu mă închid sau nu ... oare spun prostii pentru că eu mă izolez de mine putere destul de des din cauza faptului că nu îmi place să socializez de dragul artei sau de amorul artei de a avea prieteni sau a bârfi, deci nu sunt compasivă mai bine spus şi asta este o altă lege din yoga şi anume a diferenţia mila de sine de compasiunea faţă de ceilalţi. Compromisul faţă de ceilalţi este dat de ceea ce spun preoţii de azi, ei încriminează pentru ca apoi să le fie milă de ei înşişi deci nu implică sau nu se pot confunda în mulţime iată deci şi un răspuns pentru paranoia artiştilor de azi sau a faptului că se cred şi sunt filmaţi sau scrişi la ziar. Un loc să fie un centru de bucurie şi interes pentru sine devine o cauză de eşec sau de dispută, ceartă, divorţ. Privesc cu milă la Pepe şi mie scârbă, stau ce stau şi spun nu mă poate afecta faptul că accept să privesc în continuare această emisiune aberantă în loc ca Măruţă săl cheme pe Mădălin Voicu de exemplu sau pe cântăreţul Liviu .. nu ştiu cum, şi îmi dau seama că de fapt eu devin un acceptor a vieţii lui Pepe şi nu sunt, aşteptam o altă poză cu soţia lui şi nu venea ca în fostele emisiuni sau primele emisiuni şi spun cât stau eu să aştept poza cu ea să mă contrazic că nu este aşa cum miam format impresia eu de fapt fac o prostie şi anume accept ceva ce nu este de acceptat. Dragă pepe ai copii şi de la Oana dacă asta e supărarea ta mare, dar sincer îţi spun că eşti bolnav deja şi mult mai slab decât Oana adică nu o meriţi.
Deci vorbeam despre obsesia de a fura iubiţii, prietenii, arta şi lumea unui alt om şi iată am dat şi un exemplu edificator. Oare ce face Oana mă întrebam ieri, nu îi mai deranjează pe redactorii diicot şi de asta?
Ca şi le Bianca şi Botezatu care se afundă în aşa zisa lui muncă ca să scape de responsabilitatea de a fi bărbat. Minunat. Dar din păcate se instalează boala şi chiar decesul la astfel de femei frustrate de un drept al lor şi ei privesc sau se bucură încă de ura pe care o deţin în sufletul lor spunânduşi sieşi a ce bine am făcut ce trebuia aşa îi trebuie sunt în acordul mai multor persoane deci nam greşit cu nimic dacă iam dat papucii.
Ca un efect al paranoia - persoana furată obsesiv deci succesiv sau compulsiv ca şi la animalele de pradă care aşteaptă un moment de relaxare a viitoarei victime, că tot dau ei numai viaţa înfruptării şi a împerecherii la animale, dar din umbră fireşte pentru a nu fi observat pentru ca efectul să fie cel scontat ca la circulaţie bănească cu sconturi sau conturi sau scroturi că nu găseam cuvântul sau testicule, aşa deci persoana aceasta nu numai că este bătrână la suflet sau un nimic al societăţii, nici nu poate avea ceva bun în viaţa sa prin căsătorie sau procreere dar asta nu înseamnă că le este admis să se călugărească. Nu. Destinul lor este fie să se prostitueze cu bărbaţi de aceeaşi calitate sau infertilitate mai bine spus ca şi ele, ei, fie să aibe o viaţă fără copii, fie dacă are copii să şi păstreze, oricum nu poate face afaceri sau carieră şi am exemplul lui Ana Aslan.
Pe facebookul meu parcă erau persoane din alte ţări care mă apelau deoarece eu am scris în engleză câteva cuvinte de descriere a lui Ana Aslan ca pe o excroacă care a furat în fond personalitatea bunicii mele şi acum ficele de fapt nu fisa personalitatea mea. Şi nu numai că au furat ci au şi tânjit după viaţa mea. 
Ca să revin pentru astfel de persoane orice act ar face el altul decât prostituţia care nu poate deranja opinia publică - el fiind neproducător sau nefolositor oamenilor se poate contesta pâna la anulare ca şi cum nu ar fi existat şi la fel şi cu căsătoriile sau naşterile. Deci nulitatea atrage după sine inexistenţa acestui lucru şi izolarea sau marginarea persoanei care la "creat".
Fireşte aici este vorba despre revoluţie şi acest Guvern pe care eu o să îl combat întrun proces ca neexistând.
....
Sau ca să mai adaog din viaţa de teatru a cursanţilor yoga, prietenele artiste amândouă nuşi confundă vieţile sau prietenii sau iubiţii. 



Regele George al VI-lea al Regatului Unit 1895 - 1952. De aia nu e bine să vezi filme că apoi visezi ca sunt reale.







































Despre Divort

Nu mică îmi e mirarea că la suprafaţa lucrurilor nefăcute ies şi exemplele bune din Biserica Ortodoxă. Ca atare dau exemplu şi un articol destul de bun, cum rar mai găseşti azi din care să şi înţelegi dar să fie şi o pildă pentru viitorul scriitoricesc al românilor. Uneori selecţionez ceea ce mă preocupă şi cred că aşa face orice om, că restul poate nu le vedem, dar ele pot fi importante.
„Familia creştină suferă, ca şi societatea, de o profundă criză, divorţul şi adulterul fiind acum moda la care toată lumea se raportează. Şi cum altfel ar putea sta lucrurile, când desfrânarea a devenit nota generală a televiziunilor care ni se impun, dar şi în care ne complacem să trăim. Putem oare să avem o viaţă creştină, spurcându-ne mintea cu imaginile deşănţate din reviste, ziare şi televizor? Mai poate oare supravieţui familia, atâta vreme cât soţul sau soţia se alipesc cu inima şi cu simţurile de idolii micului ecran şi cumpără televizor separat în camera copiilor? Avem oare dreptul să mai cerem de la Dumnezeu o soartă mai bună pentru copiii noştri, dacă noi înşine nu ne străduim să le fim modele de înfrânare şi de virtute?
Toate necazurile nu sunt altceva decât roade ale îndepărtării noastre de Dumnezeu, ale încrederii pe care ne-am pus-o în confortul şi plăcerile trupeşti ale lumii acesteia”: „Bunăoară,  i-am închinat noi oare Domnului primele noastre gânduri ale fiecărei zile şi sufletul nostru curăţit permanent de întinarea păcatului prin Sfânta Taină a Spovedaniei? Trăim noi oare cu dorul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului? Unde sunt frica de Dumnezeu, milostenia, smerenia şi dragostea creştinească?”.  
Mitropolitul se referă și la obiceiul multor români de a alerga la biserică doar în situații-limită, la faptul că „legătura noastră cu Hristos este una de circumstanţă”: „Nu punem în lucrare şi nu folosim ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte, nu dorim darurile Sale plătite cu scumpul Sânge al Fiului Său, ci ne alipim de bunurile şi plăcerile trecătoare ale acestei lumi, jignind bunătatea Dăruitorului nostru. Necinstea, răutatea, invidia, egoismul, neîncrederea intoxică societatea noastră. Tinerii noştri sunt acum educaţi de mass-media, părinţii lor sunt plecaţi să îşi câştige existenţa în alte ţări.”
Pentru mine aceste noţiuni de teorie îmi sunt foarte clare şi evidente ca fiind reale din ceea ce observ zilnic în jurul meu sau văd la televizor, de citit eu nu citesc ziarele. Şi spun teorie pentru că de la litera cărţii hreştine pâna la realitatea palpabilă adica trăită de fiecare, este foarte mult. Şi desigur puteţi intui cuvântul următor şi anume - experienţa (de viaţă). Una este să vorbească despre divorţ ca fiind un păcat grav un preot şi alta este să vorbească despre acest subiect o aceaşi persoană dar în urma divorţului trăit de el însuşi. Şi spun asta deoarece eu ştiu şi ştiţi şi dvs. că cătoriile la preoţi sunt un pic obligatorii sau sunt făcute după un interes major şi anume căpătarea unui titlu şi a unei parohii.       
Ieri, ca să îmbin teoria cu practica sau ziua mea, de exemplu mergând să asist la o întâlnire între două persoane divorţate care au şi copii am observat că în locul parcului unde eu iam văzut prima oară era postată o biserică mică destu de drăgălaşă nimic de spus, dar în curtea sa avea atârnate de frânghie haine sau capoadele preotesei şi erau şi roşii sau grena ca să atragă privirea netrecătorului (adica nu mai sunt trecători prin viaţă). În plus acea zonă familiară mie de la locuinţa de patru stele (o zonă cu case şi blocuri mici şi intime cum rar mai vezi în Bucureşti şi curate în jurul lor; ştiu ce au la subsoluri şi ce mucegai sau lipsă de igienă deţin în interiorul lor sau sărăcie) a unui fost pacient al d.Popa Valeriu despre care am aflat între timp că ia provocat şi grăbit moartea, aceasta neavând nimic în comun cu un clan al masonilor care aveau ceva cu el ci cu un clan al bolnavilor psihici pe care el a încercat să îi vindece şi să îi ajute.
Pentru că am scris despre asta pot spune că Psihoza nu este dată de televiziune sau publicaţii ci de modul de mânuire a telecomenzii şi a banilor. Toate acestea sunt evident de la sine înţeles obiecte fără suflet sau neînsufleţite de Dumnezeu ci de Om. Iată deci cât de important este să scrii şi să şi citeşti ceea ce scrii şi toate acestea în acelaşi timp. Deoarece însăşi cuvintele te duc la o esenţă a ideii sau la o percepţie reală a realităţii. În orice teorie a psihologiei umane scrie că modalitatea de a educa un om sau mai mulţi oameni nu este de a îi spune (le spune) că sunt: deşănţaţi, desfrânaţi, spurcaţi, idoli, necinstiţi sau preacurvari, răi, invidioşi, egoişti. Acum recitind fraza înţeleg că cei care se consideră superiori acestor oameni desfrânaţi de fapt ei îi supun unor caractere de om rău sau demonice 
*situaţie în care (creată) cel care face această remarcă reiese sau se consideră a fi mai bun sau înger. 
La desenele mimat (cu copii Disney) apare cum că există şi categoria de Îngeri Negrii (îngeri este deja la plural şi înger e singularul) ceea ce este de fapt o fantasmă sau invenţie şi  nu o realitate şi mă gândeam cât de simplu ar fi să se facă cunoscute cursurile de yoga în care se specifică existenţa şi ierarhia demoniacă şi angelică. Iată deci că ajung să spun de existenţa demonilor ca existând în underground şi a îngerilor ca existând în postground sau peste pământ sau cele făcute deja de Dumnezeu. Deci iată - nici pe viermi nu ia născut El, dar nici pe plante sau animale şi se deduce logic că Dumnezeu a creat numai fiinţa umană sau Omul viu. Ieri mam parlamentat cu mama lui Claudiu de la Mogoşoaia sau Arad şi probabil de asta acum la orele 7.05 scriu aceste noţiuni pure de teorie practică în ziua de 16 aprilie 2012. Mă gândeam ce frumoase cuvinte aprilie, mai, iunie, şi ce păcat să le micşorăm la nişte cifre sau să tragem de timp să se scurteze că banii sunt prea puţini şi noi nu avem ce face în afara lor ca şi cum munca este rezumată sau restrânsă la a fabrica ca o imprimerie, banii. (a trage de timp adică spre a se micşora)
Şi atunci să deducem logic existenţa a ceea ce este sub pământ şi de asupra şi anume - creaţii ale Pământului, care Eel însuşi fiind dat şi nu creat face ce vrea şi ce poate fie ca să fie bine fie ca să vă fie învăţare de minte. Şi iată deci cum Dumnezeu prin teoria sa a dat putere omului să se nască singur de acum încolo ca şi Pământul. Este sau poate fi un dat Omul!? (omul naşte om şi anume femeia naşte pruncul dar desigur că bărbatul are contribuţia majoră, mama având pântecul).
Aşa este şi cu un maestru yoga sau profesor îndrumător spiritual - el mai întâi crează un model şi cel mai simplu model este al lui însuşi şi după aceea lasă liberi pe elevii discipoli pentru a se crea, inventa, recrea. Iată deci cum rezultă foarte simplu că un bărbat nu poate crea un model de viaţăsau pe el însuşi la creat cineva aşa. Şi revin cu discuţia la masoni sau FMI sau alte găselniţe gay. A şi să nu uit cine a creat Masoneria şi cine a susţinut pe Napoleon.
Recreaţie nicidecum, a re-crea este de fapt repetiţia unei situaţii bune ~ a unui lucru bun. Da, pot spune că Omul trebuie reinventat.
Aşa cum Cerul şi Pământul se unesc la linia orizontului ce se poate privi cel mai bine de la Mare sau Ocean deci o apă mare adică al cărui sfârşit nu se vede dar poate oferi vederea orizontului Pământului deci o idee abstractă cât se poate de reală fiind vizibilă - aşa şi Omul nu poate fi separat în partea sa demonică sau partea sa angelică. Deci pot spune că partea demonică nu are legătură cu  tenebrele, nebuniile, halucinaţiile sau speculaţiile mentale ci cu dragostea. Aici îmi aduc aminte de slujbele de la biserica sf.nicolae a preotului daniel goga şi tocmai ce mă deplasam întra colo în visul meu de dimineaţa asta în care nu dormeam de fapt că nam mai adormit după ce am mers la baie şi  acest lucru se repetă uneori nu zilnic dar aproape, aşadar erau la sf. maslu numai călugări tineri care plecaseră de la mânăstire pentru că probabil iau furat nişte femei sau probabil numai suportau pe stareţ, dar preoţii şi călugării din biserică nui canonizau sau debarasau de demoni şi pe ele ci doare pe ei, deci comparativ cu ei , ei erau mai buni. Probabil la acest aspect face referire d.Gregorian Bivolaru când spunea că "mai bine nu există" în sensul comparaţiei acesteia cum vezi doamne el este cel mai bun şi ei sunt cei  mai slabi  (veriga) sau că el este sfânt şi ei sunt demoni dar pe undeva după felul în care au decurs lucrurile se subînţelege (deci înţelesul de atunci sau sub pe undeva deci trecutul poate fi underground) că ei se considerau mai buni şi îl linguşeau pe el. Se poate.
Nu este nimic diabolic sau demonic în legătura dintre doi oameni de sexe diferite sau gene cât dacă, şi iar revin, acele femei nu erau aşa cum ei erau sau se pretindeau a fi în negru îmbrăcate deci curate. Şi nu este mai presus un călugăr care rezistă aşa şi un altul care nu mai vrea şi aici desigur eu considerând că luând preoţia ca şi slujbă pe bani ea nu poate duce la sfinţire sau compasiunea faţă de oameni sau la rugăciunea pentru mai mulţi oameni doar pentru sine nu,..., ci devine ca şi o eternă complacere în acea slujbă pe bani pentru o Pensie de retragere şi facere a ceea ce vrea acela ca şi cum ar scăpa (naibii) de ei. 
Această amânare a unei situaţii date la un moment dat sau prelungire mentală a unei stări este un ataşament funebru deci drog. Culmea drogul şi medicamentele sunt albe că acum miaduc aminte cum la tv parcă arătau că copii nu vor să ia pastilele care sunt albe sau negre sau verzi ci numai pe cele roz sau roşii sau galbene. Aici desigur că părinţii vor să scape de ei şi anume să nui mai audă vorbind sau mişunând prin casă şi atunci îi izolează dândule aceste pastile care îi face să se retragă la ei în cameră, dar culmea ce copil debil acela care nu vrea să stea singur în camera lui pentru a naviga în visul copilăriei sale despre adolescenţă sau maturitate. Culoare verde a pastilei copii o asociază cu verdeaţa sau mâncarea verde şi ei nu o prefără deoarece seamănă cu iarba şi ei nu vor să pască sau să fie luaţi de proşti cum că ei sunt vaci sau cai sau oi şi părinţii ciobani deci copii ar fi în această ideaţie nişte creaţii care se lasă hrăniţi de alţii sau aceştia mai mari se consideră superiori deoarece le dă să mănânce.
Este simplu să spun că alocaţiilor copiilor este foarte mică pentru ca un copil săşi acopere necesităţile vitale ale sale şi probabil că de aici  ei vor să devină  demoni sau îngeri negri dar nu există titulatura de înger decăzut deci negru. Da, sunt mulţi părinţi care nu au capitalizat alocaţiile copiilor dar va veni revoluţia copiilor şi ei vor cere aceste drepturi. Alocaţiile copiilor sunt foarte mici dar mă refeream în final la suma care este egală  pentru fiecare copil şi vorbind de alocaţii vorbeam de copii şi în partea a doua de suma ca cifră a alocaţiei.
Da, deci iată aceia care fac aşa zisele slujbe de scoatere a demonilor din oameni nu sunt decât nişte găselniţe şi de fapt nişte intervenţii ale omului la om şi nu este bine desigur să întervii în viaţa unui alt om dacă acesta nu cere persmisiunea directă prin cunoaştere şi încredere, pe când biserica este un simbol general şi o utopie întrun anumit sens şi nu ceva particular sau cocnoscibil, cuvânt nou pentru mine, şi nu trebuie ca un alt om să se utilizeze de simbolistica bisericii ca şi o clădire sfântă pentru a face în ea sau prin ea ceva altor oameni. Mai ales că practica bisericească nu a mai evoluat deoarece preoţii nu au căderea pe care o aveau sau o au unii dintre  preoţi. Mă gândeam zilele acestea, chiar dacă unor prieteni leam spus pe email că Răstignirea lui Isus este o Blasfemie deci un Blestem al omului sfânt şi ca şi revoluaţia de la dec.1989 unde a avutloc genogidul asupra unor tineri care nu erau neapărat golani aceştia fiind cuibăriţi să fure din biblioteci sau săli sau palate în timp ce regele dvs. zăcea în altă ţară nepoluată, deci - că un preot poate sluji doar în biserica tictorită de el cu mâna lui sau pe banii lui şi proiectul său aprobat de o adunătură de oameni putincioşi şi ei, proiect care să fie util şi potrivit locului deci să respecte tradiţia arhitectonică a ţării şi mai precis loculunde este sau va urmaa f i construită ţinând cont de ceea ce este în jurul ei de fapt în locul în care va urma să fie ridicată. Pe când în prezent preoţimea - nu vă convine nui aşa atunci lăsaţimă să fac sex şi nu vă mai bat la cap - ia de bun atât o teorie cât şi o biserică şi se consideră sau autointitulează parohul acelei biserici sau patronul ei şi fie că e prezent sau nu fizic sau viu acolo el este un fel de tartore decât un om care sfinţeşte locul şi atrage oameni la sfinţire şi cuminţenia sufletului.
este deja ora 7.54.


Sau cum se mai spune „îi calcă în picioare” sau „calcă pe cadavre”.
A cataloga un om ca fiind o scursură a societăţii înseamnă de fapt al izola sau îndepărta de tine. Deci scopul nu este a educa acel om (sau copil) ci de a îl determina să crească singur, să aibe grijă de el înusuşi, singur. Persoanele care fac astfel de gesturi (necugetate) sunt cele care suferă de migrene sau de neregăsirea propriei identităţi şi săturaţi de fapt de propriul eşec al vieţii ei dau vina pe cel (cei) din jurul lor. Aici mai există şi varianta (de cele mai multe ori) a suprasaturării cu bârfe şi cu vecineală care tot în cărţile sfinte le descriu ca fiind păcate. Eu nu ştiu exact de ce suferă acest preot dar po(s)t spune, printre rânduri, că o cauză unică a problemelor care apar în viaţa unui om, dacă nu i le face alt-cineva, este schimbul acestuia la o altă mamă care se perpetuează cu schimbarea propriilor copii. Eu cred că şi preotesele avortează chiar dacă ele nu recunosc sau nu ştiu. Oricum sămi continui ideea de mai sus. 
La citatul de mai sus, neştiind dacă sunt întocmai cuvintele acestui preot şi dacă acestea au fost spuse având în faţa lui propria oglindă sau suflet (neinfluenţat de o altă persoană sau un interes minor - nesesizat tot din lipsa experienţei de viaţă a preoţilor şi aceasta din lipsa impactului cu oamenii şi mai puţin cu impactul pereţilor desenaţi ai unei clădiri care le aduc oamenii la ei şi aceştia la rândul lor interesaţi dar meschin de data asta), aşa deci la citatul de mai sus există şi cuvinte care reprezintă opusul acelora care descriu partea negativă a vieţii şi anume: înfrânaţi, închinători, de circumstanţă, întinaţi, împărtăşiţi, nefolositori, trecători.     
Deci luând fiecare cuvânt în parte ele descriu: 
- înfrânaţi de alte persoane de la a trăi propriul destin şi acesta converge cu izolarea aplicată de părinte sau profesor;  
- închinători unor idoli deci nu direct lui Dumnezeu sau fiului lui. 
De fapt mă opresc un pic aici deoarece va trebui să atrag atenţia asupra unui lucru luminatoriu – creatorii de Dumnezeu sunt cei care vor să izoleze persoana în tendinţa de a fugi de conflict, de critică, de propria viaţă. Se ajunge la un moment dat ca aceste persoane izolate să fantasmeze atât de mult încât se cred persoane sfinte sau realizate spiritual comparativ cu persoanele care leau izolat fie ei şi părinţii lor. În tendinţa aceasta desigur copii pot deveni superiori părinţilor lor dar să nu uităm că fără un părinte educat sau sfânt nici copilul nu poate fi deoarece originea sau rădăcina lui este aceaşi. De aceea este doar un curent sau o tendinţă de spiritualizare şi nu un adevăr. Şi iată modelul unei familii în care copilul este fie fantasmat (lipsit de atenţia părinţilor) fie materialist (cu prea multă atenţie din partea părinţilor) şi părinţii care au obligatoriu alzhaimer. Deci boala părinţilor este dată, iată, şi de lipsa atenţiei lor la proprii copii sau şi de lipsirea atenţiei lor la unii copii de către ceilalţi copii sau rude. Mai mult ar trebui să preocupe pe oameni bolile viitorului lor decât cele prezente şi prezenţa să fie ocupată de o activitate. Cu cât mai utilă sieşi, la început, cu atât mai bine. Astfel se învaţă propria utilitate în viaţă şi este modalitatea de a deveni:     
-folositor. A deveni folositor nu înseamnă a face ceva pentru altcineva deoarece o persoană eşec nu poate face nimic bun pentru altcineva atâta timp cât pentru sieşi nu face nimic, bun. 
A fi om bun în seamnă a fi util sieşi, înseamnă a se iubi pe sine, şi a fi mai întâi pentru sine şi pe urmă pentru cel din jurul lui şi anume părinte, şi apoi pentru altcineva din afara cercului familial. „Cercul încrederii”. Dar toate aceste lucruri se învaţă de mic copil evident şi nu pentru că spune asta un părinte ci că te iubeşte. A iubi nu este o dovadă ci o viaţă. A iubi nu este o teorie ci o trăire. A trăi înseamnă a respira. A respira înseamnă a lua aer de la altă persoană dar a şi da. În acest cerc care nu este închis (închid=înghit) absolut deloc, cea care nu respiră pentru toată lumea este mintea înţeleaptă. A fi înţelept înseamnă a trăi prin sufletul propriu. Dincolo de aparenţa de a fi al cuiva sau nu, deci de a aparţine de drept unui părinte sau nu, înţelepciune înseamnă puterea de a extrage din propria viaţă o înţelepciune, iată, iar asta se poate face prin a îţi observa pasiv propria viaţă. La un momendat făptuim, deci ajungem să folosim cele cu care nea înzestrat Dumnezeu, dar după o folosinţă îndelungată şi neatentă desigur puterea sau simţul sau fiziologia mâinilor şi picioarelor sau a capului şi inimii, etc, acestea se rodează sau uzează sau strică şi pentru a repara costurile sunt mai mari şi efectele reparaţiilor sunt mai dureroase. De aceea a observa propriul destin încotro se duce sau apucă a se duce, este mai important decât a nu băga de seamă sau a nu ne interesa. Deci diferenţa de nuanţă şade în a fi atent la propria viaţă mai mult decât la a celorlalţi şi de aici desigur reiese că nesimţirea are efect spre reducerea propriei simţiri, a fiziologiei propriilor simţuri. Iată deci că atunci când un om ţi se adresează cu expresia nu contează, nu băga de seamă şi tu toate prostiile, sau nu trebuie să te intereseze sau să îţi baţi capul atâta – nu că duce în viitor la alzahaimer şi că este o ispită la început care apoi o repeţi tu inconştient (inconştientizat) ci că acel om fiind deja bolnav curios devine o pildă în loc să fie izolat. Iar cei care dau de exemplu astfel de persoane care vezi doamne nu pun la suflet atâta şi trăiesc mai simplu sau mai uşor, se numesc nebuni. Nebunul se caracterizează prin a vrea să atragă atenţia aspura sa şi asupra celor care îi seamănă dând prin asta de fapt exemplu pe cei care îi seamănă. Acesta deci se consideră un model de viaţă de urmat şi adaogă la el şi alte persoane ca să spună că nu e unicul aşa. Nebun este şi pervers sau nebunul = pervers.    
Am spus mai sus expresia „a fi mai întâi pentru sine” este deci expresia care defineşte folosinţa. Folosinţa este una din legile care guvernează omul şi omul deci nu e guvernat de oameni sau bârfe ci de propria sa aură energetică sau bioenergia.  
Folosinţa este şi una din teoriile de curs yoga ale d.Gregorian Bivolaru care mie mia dat de înţeles că este o teorie de bază în ştiinţa yoga şi miam dat seama pe parcursul intoxicaţiilor şi dezintoxicaţiilor că dacă aceasta se pierde prin lene ea se poate recupera doar prin muncă, evident. Şi la o femeie folosinţa se defineşte sau recuperează prin a spăla manual. A face mâncare sau a face piaţa pentru a face mâncare sunt pervertibile la a continua un clişeu. Acestea crează migrene aurice deci secte de preparatori de mâncare. Iată deci că ajung să vorbesc despre Criza acestui mileniu şi anume Mâncarea. Şi pentru că mai sus utilizam cuvântul obiect pentru televizor şi bani, pot spune acum că Banca Naţională Română (pleonasm deci corect este Banca Centrală a României) nu defineşte o Criză a Inflaţiei Banilor cât o criză a neputinţei de a utiliza banii şi pentru altceva decât pentru mâncare. Mâncare înseamnă şi proprietăţi fizice deoarece acestea vor fi mâncate, în timp, de Pământ sau vreme sau intemperiile = tâmpeniile timpului. Iată câte esenţe se pot extrage de aici şi anume (să nu uit că mă aflu la una din legile de guvernare ale omului sau după care ar trebui să se ghideze un om că mai e sau nu mai e om adică sănătos):     
- banii sunt un obiect, de modul de utilizare a lor depinde ... nu e bine am citat o frază din circulaţia bănească cred ... banii fiind un obiect ei se pot însufleţii numai de către om. Ei devin o sursă perpetuă de rău dacă omul care îi mânuieşte este rău, ei fiind o sursă de bine pentru un om înseamnă că acel om iubeşte sau preţuieşte fiecare ban al său. Aruncând banii pe nimicuri te arunci pe sine şi este o sinucidere la care pot fi atraşi şi alţi oameni spunândule că eşti un exemplu în anumite situaţii sau caractere. Încercând să imităm acest om ajungem să facem ca el şi lucruri despre care nu ştiam că le face. Modul de raportare la viaţă devine de fapt o viaţă trăită prin prisma unui mod de gândire care nu ne aparţine. Mai pe scurt mitropolitul acesta este fratele meu. Continui şi spun sau bat câmpii deja deoarece esenţa este găsită şi anume cauza acestor interminabile discuţii. La urma urmei pot spune că creez o teorie dar oare ea nu va ajunge o nebunie? Care om normal citeşte aşa ceva? Care om normal nu vrea să mă cunoască sau să trăiască mai presus decât a pierde timpul citind aşa ceva? Da iată deci modul de a folosi ceva defineşte însăşi modul nostru de a trăi. Spunemi o frustrare de a ta şi îmi dau seama cât de neurmat poţi fi. De fapt frustrarea este şi ea o expresie eronat editată prin care putem incrima un om la izolare sau fantasmare psihanalitică despre sine. Cea mai bună psihianaliză este lovitul cu capul de propria viaţă. Am început să bat câmpii deoarece la câte ore de meditaţie am eu deja am început să mint. Sau nu. Deci să revin cum vă sună „eşti frustrat” nu seamănă cu „eşti bolnav”? ba da. Ei bine de fapt frustrarea nu vine dintrun cerc personal de greşeli ci din afara ta şi anume „eşti frustrat” de la legile vieţii, eşti frustrat de la nevoile vieţii, eşti frustrat de la bucuriile vieţii, eşti frustrat de la frumuseţea vieţii. Frustrarea merge pâna la a acumula în sine foarte multe privaţiuni de ajungi să dai exemplu şi altora pentru a se priva pe sine. Iată privatizare un cuvânt eronat creat şi utilizat. Eu mă privatizez adica eu mă frustrez de unul singur de la a trăi complet sau complex frumuseţile vieţii. Munca la stat-ul care fuse era o modalitate de nonprivare de la bucuria de a călători cu trenul cu 5 lei pâna la munte unde mergând pe munte şi dormind la cabană, mâncând în aer liber deci toate la un loc însemnau a respira un aer mult mai neviciiat de fiinţa om. Iată cum aerul meu era mult mai curat decât al colegilor sau prietenilor pe care îi găseam la oraş. Cine nar fi respirat aerul meu? Legea folosinţei şi privaţiunea sunt de fapt aşa: mai întâi un om este privat de la trăi ceva, urmează să i se spună că nu se implică apoi este frustrat de la propriul înţeles al momentului şi anume de la a spune să fie lăsat în pace să facă ce vrea. Mai apare pe urmă o altă frustrare şi anume ai făcut numai ce ai vrut tu, ai fost o răsfăţată. Ei bine dacă asta spune familia ar fi ceva dar când şi colegii aud ce spune familia deja este prea mult. Că de fapt ei nu au acces la propria familie dar citesc de pe faţa ta anumite frustrări la care ai fost supus. Şi toate acestea sunt determinate nu neapărat de lene cât de a sta degeaba. Azi miam dat seama de un lucru – atunci când nu vrei să faci nimic, ca o răscoală împotriva propriei familii că ce eu sunt mai prost, este de fapt o tendinţă de la lene spre a alerga sau a dicta. Iată am ajuns la televizor, volan, telecomandă deci toate. Telecomandă poate fi şi patronul sau şeful. Mă gândeam întro altă zi la oportunitatea de a avea maşină – cobori din bloc, te sui în maşină şi gata eşti şeful unei maşini. Din punct de vedere al unui muncitor din industrie a avea o maşină pe mâna înseamnă a avea un mijloc de muncă sau un mijloc de trai, deci, pe când pentru un şofer a avea o maşină şi mobilă pe mâna sa înseamnă deja a avea şi mijlocul şi obiectul muncii şi banii în acelaşi timp. Obiectul este volanul. Banii sunt premergători mersului cu maşina deoarece utilizează benzină care costă nişte bani. Sa creat un automatism  al gândirii deja – îmi trebuie bani pentru benzină deci merg la lucru şi dacă sunt patron bag benzina pe cheltuielile firmei. Dacă trebuie să mă deplasez cu maşina şi pentru lucru dar şi pentru casă sau nevoi personale este o economie de timp şi bani dar în acelaşi timp o reducere a nevoilor. Nevoia de a munci se confundă cu nevoia de a te relaxa. A munci ca şi cum te relaxezi sau a munci ca şi cum te distrezi deci se ajunge la. Nu mai există nici muncă şi nici odihnă. Piramida mea de nevoi umane corelată cu cea de nevoie ale societăţii umane arată clar că fără odihnă nu pot exista nici celelalte şi deci piramida este de fapt cu vârful în jos ducând în underground. Iată cum firmele privatizate de fapt nu există pentru a crea sau pentru a produce pentru societatea umană sau pentru ţară ci pentru a pierde un timp, pentru a irosi bani şi mai ales pentru a ascunde (scund) lene. Deci adevăr. Mă fac că munesc, mă fac că sunt ocupat, mă prefac că. Nesimţirea propriilor simţuri duce la ceea ce este inevitabil de fapt şi anume moartea înainte de moarte şi toate astea din frica de a fi tu însuţi. Puteam spune frica de a fi noi înşine dar eu evident nu fac parte din categoria ta sau a voastră nici dacă aş fi modestă sau scriitor. Greşeala deci majoră a unor psihanalişti sau psihiatrii sau psihologi care scriu cărţi este în exprimare. Citind cărţile acestea te poţi şi îmbolnăvi dacă nu eşti atent şi citeşti precum te uiţi la telvizor adica ca să uiţi. Ajungi să faci lucruri imitând şi deci nefiind. Ca şi o concluzie – cărţile publicate azi chiar dacă sunt traduse corect ele sunt scrise eronat şi anume scriitorul se bagă întruna din categoriile de oameni în loc să stea pasiv de o parte şi să dea un exemplu din propria sa viaţă. Sau mai are talentul de a încrimina cum că el nu este aşa şi voi sunteţi aşa sau tu. Un om care are un caracter mai slăbit de la propriul înger începe să creadă ce citeşte şi se bagă lesne întruna din categorii. Uneori când citeşti este bine să te bagi întruna din categorii pentru a învăţa dar se poate să nu te cunoşti câtuşi de puţin şi săţi atribui caractere pe care nu le ai sau după că ce eşti leneş să începi să crezi despre tine că eşti activ de fapt şi că altu e leneş şi să te mai şi lauzi în faţa lui încriminândul că este leneş. Iată împrumutarea sau furtul de gene cum are loc sau furtul de identitate. Acestea sunt posibil prin studiu îndelungat pe un alt om decât pe tine însuţi. Şi faptul că eu de exemplu nu ştiam că am fost studiată nu este o lipsă a culturii sau o lipsă a studiului de astfel de cărţi care miar fi deschis mintea (evident bat câmpii că de abea acum realizez această expresie scriindo eu) ci privaţiunea privatizarea mea de la a vedea prin prisma propriilor mei ochi viaţa. Dar şi dacă vedeam acestea de acum 30 de ani naiba naş mai fi copilărit. Că de adolescentit cam pot spune lipsă la apelul maturizării, că aşa mam născut şi brusc am început să meditez. Iată deci că ştiam şi ca să nu mă apuce groaza şi să mai am aer de respirat sau loc de joacă sau plecat pe ici pe colea , am meditat. Aiureli, să nu credeţi o iotă din ce spun eu că nu e adevărat. Combăteţimă. Puneţi la preţul incertitudinii şi desigur veţi avea propriul destin, dar cel puţin, mai întâi citiţi. Dacă puteţi.           
... nu mai ştiu fraza asta de unde am rupto ... Şi desigur aceştia sunt fricoşii, laşii, uzurpatorii, teroriştii sau cei care pedepsesc – este acelaşi lucru. Un om care are o viaţă de eşec dacă pedepseşte nu face acest lucru deci pentru a educa sau a da un exemplu (propriu) pentru că nu îl are, el nu a trăit, el nu ştie ce este viaţa, el nu ştie ce este un dialog sau o companie a unui om, el nu a cunoscut omul în afara sa, este nefericit şi lipsit de importanţă atât pentru sine cât şi pentru cei din jurul lui. Astfel dacă psihanalizez doar acest caracter de om care este un eşec  
de circumstanţă, întinaţi, împărtăşiţi, nefolositori, trecători...
-de circumstanţă – oameni de circumstanţă sunt colegii de şcoală şi de servici care pot deveni familie. A alege. Tot zilele astea miam dat seama că de fapt oamenii nu aleg şi că expresia din manualele şcolare de religie sunt de fapt tot găselniţe ca să treacă timpu că nimeni nu sa înţelepţit sau dacă a făcuto nu îl vedem sau nu ne dă un exemplu de viaţă. Nici nu prea ţi se dă de ales în zilele noastre şi uneori dacă vrei să alegi ceva nu eşti lăsat ajungând să crezi că este mai oportun să nu alegi pentru a nu deranja unele spirite adică a le agita în detrimentul tău. Furia, iată furia maselor deranjate de propria ta alegere. Deci nu un drogat sau beţiv este furios că nu a fost lăsat să facă ce vrea şi a devenit un pasiv consumator de orice altceva decât de ce trebuie nu, ci furios devine cel care îl psihianalizează deoarece el se poate trezi întro zi şi să îl vadă pe acela că face ceva sau face ceea ce nu făcea până atunci. Deranjat psihanalistul vieţii acestuia se agită şi înfurie, este vădit deranjat de noua schimbare şi nui convine că îi strică cadrul îngust de gândire şi uneori chiar dureri mentale. Eu nu mai înţeleg ar spune el, ce la apucat, ieri era aşa azi e altfel, şi acesta este un exemplu bun de gândire că sunt psihanalişti care nu gândesc de fal ci doar reacţionează împotriva celui care la deranjat. În cărţi se mai utilizează şi se mai vehiculează şi ideea de a spune celuilalt ce te deranjează la el dar asta iar nu este o teorie valabilă deoarece acela poate azi e poate mâine nu e sau poate mâine nu ar trebui să mai fie lângă acesta.
.....o altă frază ruptă din contextul de mai sus pe care mă doare capul să o mai aşez acum - brusc sau spontan să facă ceva şi el să nuşi dea seama că sa trezit la viaţă. Un fin observator al vieţii acestuia de fapt un înverşunat copiator ar putea spune ce faci nuţi dai seama ce faci mă deranjează atitudinea ta schimbată aşa brusc. Acesta dacă nu are şcoală prea multă iar spune ceva ce lar cuminţi pe loc sau lar potoli dar dacă e nevoit să trăiască zilnic cu el e mai nasol.          

                             
Placintă din orz, secară, ou cu lapte, seminţe de in şi migdale crude. Ceai negru şi linguriţă de lemn.